INFLUENŢA EXERCIŢIULUI FIZIC ASUPRA FACTORILOR DE RISC AI ATEROSCLEROZEI

în funcţie de posibilitatea controlului sau ameliorării
factorilor de risc, aceştia se împart în factori neinfluenţabili
(vîrstă, sex, factori genetici) şi factori influenţabili
(hipertensiunea arterială, hiperlipoproteinemiile,
fumatul, sedentarismul, stresul psihosocial, obezitatea,
diabetul zaharat, hiperuricemiile etc.). În cadrul programului
general de profilaxie primară a aterosclerozei,
efortul fizic este considerat, în prezent, un important
mijloc de prevenire şi ameliorare a acestei boli degenerative.
O profilaxie primară eficientă trebuie să aibă
ca adresabilitate primordială întreaga populaţie, întrucît
ateroscleroza este foarte răspîndită.
Factorii de risc populaţionali evidenţiaţi pînă în prezent
sînt : alimentaţia neraţională, sedentarismul, obezitatea,
hiperlipoproteinemiile, hipertensiunea arterială,
fumatul, stresul şi diabetul zaharat. Depistarea, dar mai
ales ameliorarea sau eradicarea lor la nivel populaţional,
formează obiectivul profilaxiei primare populaţionale,
combaterea acestor factori de risc trebuind a fi
începută încă din copilărie şi prelungită apoi în perioada
adultă. S-a sugerat că vîrsta optimă la care trebuie început
programul de profilaxie primară a aterosclerozei
este în jur de 15 ani.
Conform indicaţiilor O.M.S., toţi membrii corpului
medical din ţările unde incidenţa aterosclerozei este
crescută (inclusiv şi ţara noastră), indiferent de specia-
litatea lor, trebuie să participe la identificarea persoanelor
supuse riscului aterogen crescut. Sub directa îndrumare
a medicilor practicieni de profil (medicul de
medicină generală, cardiologul, internistul sau nutriţionistul-
diabetolog) trebuie luate măsuri pentru ameliorarea
sau eradicarea factorilor de risc aterogeni: Evaluarea
acestora trebuie făcută într-un mod intensiv,
prin folosirea tuturor mijloacelor de care dispune echipa
de investigaţie. Aceasta presupune explorarea completă
nu numai a factorului de risc primar, dar şi a cauzelor
favorizante ale apariţiei acestuia.
în cadrul programului profilactic individual, este
posibilă detectarea’ şi investigarea mai multor factori
de risc aterogeni decît la nivelul populaţional. între cele
două modalităţi profilactice există însă o strînsă cooperare,
întrucît profilaxia individuală oferă bazele ştiinţifice
pentru profilaxia populaţională. în cadrul programelor
de profilaxie primară, exerciţiul fizic ocupă un
rol deosebit, întrucît marea majoritate a factorilor de
risc aterogeni sînt influenţaţi în mod favorabil de practicarea
sistematică a mişcării fizice active. Controlul
acestor factori de risc, prin diferite mijloace, inclusiv
efort fizic, reprezintă o etapă importantă în lupta împotriva
mortalităţii prin organopatii aterosclerotice, întrucît
pe această cale, jumătate din decese pot fi prevenite.
Astfel, s-a observat că efortul fizic are eficienţă
maximă asupra ameliorării sau eradicării factorilor de
risc aterogeni, dacă este introdus începînd din decada
a doua de viaţă. Modificarea comportamentului individual
prin imprimarea unui stil de viaţă activ din punct
de vedere fizic, facilitează reducerea indicilor de mortalitate
şi morbiditate prin organopatii aterosclerotice.
Intensificarea activităţii fizice şi consecvenţa practicării
acesteia, alături de alte măsuri antiaterogene,
au determinat o scădere a mortalităţii prin cardiopatie
ischemică cu 27,4%, iar a bolilor cerebrovasculare cu
40%, în perioada 1968—1978. Cercetări recente privind
rolul efortului fizic în protecţia cardiovasculară antiaterogenă
au demonstrat existenţa unei relaţii de inversă
proporţionalitate între riscul instalării bolii coronariene
şi practicarea susţinută a mişcărilor fizice active.
Un studiu efectuat la Washington a arătat că
poştaşii activi au un risc coronarian inferior funcţionarilor
de poştă sedentari.
în general, se apreciază că în raport cu persoanele
active, riscul sedentarilor de a face infarct este de 3 ori
mai mare. S-a constatat că există ‘o relaţie directă între
longevitate, nivelul de educaţie şi inteligenţă şi efortul
fizic. Studiind longevitatea în funcţie de activitatea fizică
s-a observat că la un nivel superior de educaţie,
irfteligenţă şi ocupaţie, activităţile fizice din timpul neocupat
profesional sînt mai numeroase, dar şi în relaţie
inversă cu activitatea fizică profesională. Cea mai
strînsă relaţie dintre longevitate şi efortul fizic din
timpul liber, se observă la grupa de vîrstă de 40—49 ani.
Totodată, s-a constatat că efortul fizic reprezintă un
mijloc nespecific de influenţare a factorilor de risc aterogeni,
care, acţionînd în mod eficient asupra fiecăruia
în parte, creează un enorm avantaj terapeutic, prin cumularea
efectelor pozitive individuale.

facebook

Nici este nici un comentariu deocamdata.

Comenteaza

CREŞTEREA SI PERFECŢIONAREA DEMOCRAŢIEI SCLAVAGISTE IN ATICA

în cursul anilor care au urmat reformei lui Cleisthenes (vezi mai sus p. 120 şi urm.) au fost aduse însemnate […]

Perioada Clasica

500—400 î.e.n. Zorii secolului al V-lea sînt întunecaţi de iminenţa invaziei persane spre vest. Prezenţa perşilor în sudul regiunilor ocupate […]

Religia orfică

Vechiul panteon olimpic este încă pe deplin respectat, dar, din ceata zeilor olimpici, Apollo se desprinde ca o figură aparte, […]

Arhitectura şi artele plastice

Secolul VI este o verigă în continuitatea principalelor aspecte şi perspective apărute în cultura materială a Greciei din secolele precedente […]

Reformele constituţionale aduse de Cleisthenes

Aşa cum s-a mai specificat, o piedică de seamă în democratizarea sistemului constituţional atenian, conceput de Solon, o reprezenta persistenţa […]

LUPTELE INTERNE PENTRU DREPTURI

Legislaţia lui Dracon, în Atica, şi alte legislaţii asemănătoare în alte cetăţi-stat nu au izbutit să îmbunătăţească şi să reglementeze […]