FACTORII DE RISC AI ATEROSCLEROZEI ŞI MODUL LOR DE ACŢIONARE ASUPRA PERETELUI ARTERIAL

E xperţii O.M.S. consideră că ateroscleroza „este una dintre
cele mai răspîndite epidemii pe care le-a cunoscut
omenirea”, fapt ce impune intensificarea cercetărilor
pentru elucidarea aspectelor necunoscute ale acestei
maladii. Potrivit concepţiilor moderne, ateroscleroza
este o afecţiune multifactorială, la producerea căreia
concură mai mulţi agenţi cauzali, care interferează şi
se potenţează reciproc, acţionînd simultan sau succesiv
în apariţia şi evoluţia leziunilor ateromatoase. Prin
factori de risc se înţelege o multitudine de condiţii care
se asociază în mod variabil cu frecvenţa crescută a unor
afecţiuni clinice sau subclinice. Trebuie subliniat însă
că factorii de risc aterogeni nu sînt şi nu trebuie consideraţi
agenţi cauzali ai aterosclerozei, deoarece
această maladie poate apărea şi evolua în absenţa acestor
factori. Astfel au fost puse în evidenţă plăci aterosclerotice
la bolnavii care au decedat prin cardiopatie
ischemică şi îndeosebi prin infarct de miocard, indiferent
de valorile tensiunii arteriale, concentraţiei colesterolului
şi trigliceridelor din sînge, şi a prezenţei sau
absenţei fumatului. Din numeroasele studii consacrate
rolului factorilor de risc în ateroscleroză, s-a tras concluzia
că aproximativ 30% din adulţii ce prezintă manifestări
clinice ale acestei maladii degenerative nu sînt
sub acţiunea factorilor de risc cunoscuţi pînă în prezent.
Datele obţinute din patologia comparată de-
mpnstrează apariţia plăcilor aterosclerotice la animalele
vegetariene, cu valori ale concentraţiei colesterolului
din sînge sub 100 mg/100 ml, precum şi la foci,
balene, pinguini care se hrănesc cu lipide bogate în
acizi graşi nesaturaţi. In lumina datelor acumulate în
literatura de specialitate se poate afirma că acţiunea
nocivă a factorilor de risc este responsabilă de o anumită
rată de creştere a incidenţei manifestărilor clinice
ale aterosclerozei şi, în primul rînd, a infarctului
de miocard, forma majoră de manifestare a cardiopatiei
ischemice. Pe de altă parte, nu se poate explica
frecvenţa crescută a infarctelor de miocard după cel
de-al doilea război mondial numai prin intervenţia
factorilor de risc. De aceea, unii autori atribuie denumirea
de factori de risc numai acelor factori implicaţi
în mod direct în producerea aterosclerozei, restul avînd
doar valoarea unor indicatori ai riscului. Aceştia din
urmă avertizează însă asupra pericolului mai mare de
apariţie a infarctului de miocard, fără să participe însă
în mod direct la declanşarea lui. Astfel, factorii meteorologici
sînt un exemplu de asociere cu incidenţa crescută
a cardiopatiei ischemice, dar ei au, în stadiul actual
al cunoştinţelor noastre, numai valoarea unor „indicatori”
ai riscului, întrucît nu par a fi implicaţi în
mecanismul de producere a bolii. Statistici recente
arată o creştere a deceselor prin infarct miocardic la
Chicago, în zilele cu căderi abundente de zăpadă, iar
în Israel se constată creşteri importante ale formelor
letale de cardiopatie ischemică, în perioadele cînd predomină
o atmosferă turbulentă, caracterizată prin pătrunderea
unor mase de aer rece, vînturi puternice şi
scăderea temperaturii, paralel cu aceea a umidităţii,
presiunea barometrică rămînînd ridicată.
Factorii de risc aterogeni acţionează în mod asincron
şi asimetric. Debutul acţiunii unora dintre aceştia
are loc chiar din perioada intrauterină cînd carenţa de
vitamină Bc sau hiperinsulinismul matern pot declanşa
primele modificări degenerative la nivelul intimei embrionului
fetal. în perioada copilăriei, alimentaţia neraţională,
liipercalorică, hiperglucidică, carenţată în vitamine
influenţează, de asemenea, în mod negativ
structura normală a peretelui vascular. Majoritatea factorilor
de risc aterogeni se evidenţiază la adultul tînăr
şi matur, acţiunea lor culminînd însă în jurul vîrstei
a IlI-a. Asimetria factorilor de risc se referă la inegalitatea
intensităţii aterogene pe care aceştia o dezvoltă.
Cei mai agresivi sînt consideraţi fumatul, hipercolesterolemia
şi hipertensiunea arterială, fapt ce le-a atras
denumirea de factori de risc majori.
Asupra peretelui arterial acţionează o gamă foarte
largă de factori ce par să fie asociaţi cu aterogeneza.
Pînă în 1981, fuseseră identificaţi 246 de astfel de factori.

EREDITATEA

Unul dintre factorii de mult invocaţi în producerea
aterosclerozei este ereditatea. Afectarea variabilă a bagajului
genetic ca şi intervenţia adiţională a factorilor
de mediu fac ca predispoziţia aterogenă în rîndul
populaţiei generale să fie diferită. Pînă în prezent nu
se cunoaşte un marker (indicator) genetic care să definească
ateroscleroza, dar se afirmă că subiecţii predispuşi
genetic la această boală degenerativă sînt mult
mai vulnerabili acţiunii factorilor de risc.
Ereditatea stă la baza apariţiei şi a altor factori de
risc aterogeni : dislipidemiile, diabetul zaharat, obezitatea,
hipertensiunea arterială etc. Exemplul tipic îl
constituie hiperlipoproteinemiile familiale din care ex-
tragem, spre exemplificare, hipercolesterolemia familială.
Aceasta apare la toţi membrii unei familii datorită
existenţei unui defect monogenic transmis autozomal
dominant. Mecanismul patogenic principal constă
în perturbarea degradării LDL (lipoproteine bogate în
colesterol esterificat). datorită scăderii afinităţii receptorilor
celulari pentru captarea LDL. în consecinţă
apare hiper-LDL, respectiv hipercolesterolemia. Aceasta
reprezintă, după cum se ştie, un factor de risc major
pentru ateroscleroză.

VÎRSTA

O mare importanţă în formarea şi progresiunea leziunilor
ateromatoase o are şi vîrsta. Astăzi, este bine
stabilit că primele acumulări de grăsime în intima vasculară
a aortei încep în copilărie, la noii-născuţi. Studii
relativ recente au arătat că peste 40 % dintre copiii din
grupa de vîrstă de 1—12 luni prezintă asemenea leziuni
şi că acestea se găsesc la toţi copiii care depăşesc vîrsta
de un an. La nivelul arterelor coronare, depunerile de
grăsime în intima vasculară apar ceva mai tardiv decît
cele de la nivelul aortei şi, anume, pe la vîrsta de 10
ani. Ulterior, ateroamele cresc în dimensiuni şi număr,
dezvoltă complicaţii şi provoacă îngustări arteriale, o
dată cu scurgerea fiecărei decade de vîrstă. într-un studiu
efectuat pe 300 de soldaţi, de vîrstă, în medie, de
22 ani, decedaţi în războiul din Coreea, leziunile de ateroscleroză
coronariană cu potenţial evolutiv au fost întîlnite
în 77% din cazuri. Indicele de mortalitate prin
ateroscleroză coronariană creşte cu fiecare decadă de
vîrstă pînă la 75 de ani, cînd acesta are tendinţa de
uşoară scădere. Acest fenomen se explică probabil prin
selecţia naturală, supravieţuirile peste această vîrstă
existînd numai dacă indivizii nu prezintă leziuni ateromatoase
severe. Aproape 100% din populaţia masculină
şi feminină, predispusă, prezintă, la sfîrşitul vieţii, leziuni
ateromatoase de diferite grade.

SEXUL

Ca şi vîrsta, dar în măsură mai mică, sexul influenţează
incidenţa şi severitatea leziunilor ateromatoase.
Astfel, femeile care se găsesc în perioada de fertilitate
sînt cruţate de progresia rapidă a ateromatozei
şi formarea leziunilor degenerative avansate. Ca o consecinţă
a acestei diferenţe, în prima jumătate a vieţii,
indicele de mortalitate prin ateroscleroza coronariană
este mult mai mare la bărbaţi decît la femei. Chiar la
grupa de vîrstă 45—54 ani, indicele de mortalitate este
de cinci ori mai mare la bărbaţi decît la femei. Acest
lucru pare a fi corelat cu creşterea numărului cazurilor
de hipercolesterolemie şi a hipertrigliceridemiei la
bărbaţi comparativ cu femeile. Studiile efectuate pe
mai multe grupe populaţionale europene au arătat, în
cazul hipercolesterolemiei, o frecvenţă de 24% pentru
femei şi de 26% pentru bărbaţi. In cazul hipertrigliceridemiilor,
frecvenţa era de 28% pentru femei şi de 29%
pentru bărbaţi. Aceste diferenţe se datoresc, în primul
rînd, rolului protector al hormonilor estrogeni asupra
intimei vasculare. După menopauză, severitatea leziunilor
aterosclerotice este aproape la fel ca la bărbaţi,
dar chiar la vîrste înaintate, în absenţa factorilor de
risc, ateroscleroza evoluează mai puţin sever la femei,
decît la bărbaţi. Unele studii atestă lipsa oricărei diferenţe
între sexe, după menopauză.

PERSONALITATEA Şî TIPUL COMPORTAMENTAL

In mare măsură evoluţia aterogenă a unui individ
aparent sănătos poate fi influenţată de aceste aspecte.
Comparînd subiecţii de tip comportamental (A) care
sînt, în general, persoane agresive, ambiţioase, cu un
exces de competitivitate, hiperalertate, cu o vorbire explozivă,
dorind tot timpul să facă cît mai mult într-un
timp tot mai scurt s-a constatat că sînt mai predispuşi
aterosclerozei decît cei de tip comportamental (B) care
au caracteristici opuse.

FACTORII. GEOGRAFICI ŞI GEOLOGICI

Numeroase cercetări epidemiologice au arătat în mod
evident frecvenţa diferenţială a aterosclerozei între
unele regiuni geografice. Explicaţiile au fost numeroase,
fiind legate în special de proprietăţile fizico-chimice
ale apei potabile şi de factorii meteorologici. Este cunoscut
faptul că lipsa cronică a unor oligoelemente din apa
potabilă, cu scăderea consecutivă a durităţii acesteia se
însoţeşte de o creştere a frecvenţei bolilor cardiovasculare
aterosclerotice. Explicaţia constă în carenţa de calciu,
magneziu, mangan, litiu, zinc, crom şi fluor, oligoelemente
cu certe proprietăţi antiaterogene. în sens
contrar acţionează excesul de plumb şi, mai ales, de
cadmiu, care caracterizează apa cu duritate scăzută.
Factorii meteorologici nu par a fi implicaţi în mecanismul
de producere al bolii. Ei reprezintă însă indicatori
valoroşi ai riscului apariţiei unui accident coronarian
major, pe fond ateroscierotic.

FACTORII SOCIO-ECONOMICI

Aceştia cresc de asemenea riscul aterogen în rîndul
populaţiei şi acţionează în numeroase situaţii, cele mai
frecvente fiind : suprasolicitările de la locul de muncă,
surmenajul fizic şi intelectual, schimbările bruşte şi
dese ale modului de viaţă şi muncă, navetismul,
responsabilitatea profesională şi familială crescută, stările
conflictuale (familiale, profesionale), neintegrarea
socială, folosirea neraţională a prosperităţii materiale
(alimentaţia neraţională, sedentarismul, alcoolismul,
fumatul excesiv). în toate aceste situaţii se observă o
creştere a nivelului circulant al catecolaminelor, lipidelor
plasmatice şi a tensiunii arteriale, ceea ce atrage
după sine o intensificare a agresiunii exercitate asupra
vaselor inimii.

facebook

Nici este nici un comentariu deocamdata.

Comenteaza

CREŞTEREA SI PERFECŢIONAREA DEMOCRAŢIEI SCLAVAGISTE IN ATICA

în cursul anilor care au urmat reformei lui Cleisthenes (vezi mai sus p. 120 şi urm.) au fost aduse însemnate […]

Perioada Clasica

500—400 î.e.n. Zorii secolului al V-lea sînt întunecaţi de iminenţa invaziei persane spre vest. Prezenţa perşilor în sudul regiunilor ocupate […]

Religia orfică

Vechiul panteon olimpic este încă pe deplin respectat, dar, din ceata zeilor olimpici, Apollo se desprinde ca o figură aparte, […]

Arhitectura şi artele plastice

Secolul VI este o verigă în continuitatea principalelor aspecte şi perspective apărute în cultura materială a Greciei din secolele precedente […]

Reformele constituţionale aduse de Cleisthenes

Aşa cum s-a mai specificat, o piedică de seamă în democratizarea sistemului constituţional atenian, conceput de Solon, o reprezenta persistenţa […]

LUPTELE INTERNE PENTRU DREPTURI

Legislaţia lui Dracon, în Atica, şi alte legislaţii asemănătoare în alte cetăţi-stat nu au izbutit să îmbunătăţească şi să reglementeze […]